In memoriam Lajos Farkas

Autor: Csaba Horváth

De-a lungul secolelor, datorită importanței sale (fiind centrul economic, ecleziastic, cultural și politic al regiunii), Clujul a atras mulți și diferiți oameni. Nici membrii colectivului didactic al Universității Franz Joseph nu fac excepție de la această regulă. Personalități, care au îndeplinit cea mai înaltă funcție din universitate (cea de rector), precum chirurgul József Brandt, istoricul Henrik Finály, istoricul Lajos Szádeczky-Kardoss și fratele său geolog, Gyula, patologul Antal Genersich cu toate că și-au făcut renumele, s-au împlinit profesional la Cluj, respectiv sunt înmormântați în cimitirul emblematic al orașului, Házsongárd (Cimitirul Central), nu au fost nativi ai Orașului-Comoară. Printre aceste personalități se numără și juristul Lajos Farkas, peste personalitatea și opera căruia pare să se așterne umbra uitării.

Lajos Farkas s-a născut la 14 noiembrie 1841 în localitatea Bonțida, într-o familie cu opt copii. Tatăl său a fost victima evenimentelor de la 1848-1849. Studiile școlare le-a realizat la Cluj, în liceul piarist, unde a susținut examenul de bacalaureat relativ târziu (la 23 de ani), dar cu rezultate foarte bune. După acesta a fost admis la drept la universitatea din Pesta, însă ulterior, din motive de sănătate, a devenit studentul academiei de drept din Sibiu, înființat în 1851. În timpul studiilor sibiene Farkas a fost grefier la procuratura trezoreriei.

A fost profesor de drept roman la Sibiu între 1869 și 1872, iar din 1872 la Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul universității clujene proaspăt înființate. În perioada petrecută la universitate a îndeplinit postul de decan timp de patru ani, respectiv a fost rectorul (anul universitar 1896-1897) și prorectorul (1897-1898) instituției.

În timpul mandatului său de rector au avut loc festivitățile milenare, au fost aprobate și înmânate emblemele festive de decan și de rector de către ministerul învățământului și cultelor, a fost finalizată construcția aripii de vest (dinspre Strada Universității) a clădirii centrale, respectiv a încetat din viață cel mai longeviv fondator al universității, Sámuel Brassai. În calitate de prorector, Farkas a fost cel care a susținut la adunarea generală a universității discursul festiv elaborat cu ocazia aniversării a 25 de ani de la înființarea instituției.

Lajos Farkas a fost bun prieten cu ultimul polimat al Transilvaniei, Sámuel Brassai, astfel nu este de mirare că ideea mausoleului din Cimitirul Central a pornit de la el. Tot Farkas a fost și președintele comisiei însărcinate cu strângere fondurilor pentru ridicarea edificiului funerar. Mausoleul a fost proiectat de arhitectul șef al Clujului, Lajos Pákei și a fost dezvelit la 2 octombrie 1910. Farkas a ținut un discurs omagial în cadrul acestui eveniment, iar faptul că pe mausoleu anul nașterii lui Brassai este dat ca și 1800 se leagă tot de numele său.

Lajos Farkas a fost membrul, precum și președintele mai multor organizații și asociații: de ex. Societatea Muzeului Ardelean (Erdélyi Múzeum-Egyesület), Institutul de Ftiziologie (Tüdőgondozó Intézet), Societatea Transilvană de Patronaj (Erdélyi Pártfogó Egyesület). Pe lângă aceste calități, a mai îndeplinit funcția de prim epitrop romano-catolic, respectiv funcția de referent onorific al Statusului romano-catolic din Transilvania. În anul 1874 Farkas a fost cel care a sugerat înființarea unui fond de pensii pentru învățătorii și pedagogii din școlile romano-catolice transilvănene.

Farkas s-a pensionat în timpul primei conflagrații mondiale, în 1915, tot în acest an a rămas văduv. A murit pe 24 iunie 1921 și a fost înmormântat în Cimitirul Central trei zile mai târziu. Din nefericire locul său de veci nu mai este de găsit, numele său apare pe placa comemorativă a academicienilor maghiari din cimitir.

Profesorul de drept Lajos Farkas a fost o personalitate caracteristică a universității clujene, al cărui amintire nu ar trebui lăsată să pălească.